Cerul Gurii Raiul Bunului Gust
La ceas de toamna si cu gand de belsug culinar, lansam un concurs cu urmatoarea intrebare: Cine credeti ca a cules si scris reteta de mai jos?
Premiile sunt substantiale si consta in favoruri sociale, financiare, fiscale si…
Am glumit!
Ar fi absurd si ireal sa reusiti descifrarea manuscrisului care, pur neintamplator, il are ca autor pe Niccolo Paganini, violonistul creator al Capriciilor. Ravioli – aceasta este reteta pe care virtuozul vilonist si compozitor a lasat-o ca marturie pentru pasiunea sa culinara izvorata dintr-o copilarie marcata de lipsuri materiale, dar pe deplin alimentata de un talent ce a pus si pune la grea incercare pe vrednicii sai urmasi intru indeletnicire muzicala.
Pentru a nu mai lungi de prisos intermezzo-ul cu vorbe sagalnice, iata care este tema concursului:
Ascultati notele de mai jos si evocati printr-un comentariu cat mai vivace capriciul culinar pe care vi-l exprima. Ne puteti descrie orice fel de mancare sau bautura ce rezoneaza in imaginatia voastra cu minunatul Capriciu 24.
Niccolo Paganini – Capriccio 24
Cele mai expresive 3 comentarii vor fi premiate cu cate un DVD al violonistului Alexandru Tomescu care, in prezenta nestavilita a unei viori Stradivarius, ne face cunostinta cu cele 24 de capricii ale lui Paganini.
Desertul? DVD-ul va purta cu sine autograful lui Alexandru Tomescu si va fi servit la Violeta’s Vintage Kitchen.
Metodologia de desfasurare si durata concursului
Fiecare comentariu inscris in concurs va putea fi votat de vizitatorii CerulGurii.ro si cele mai votate 3 dintre acestea vor fi premiate cu ce v-am povestit deja mai sus.
Concursul se va finaliza Vinerii, 28 Octombrie 2011 ora 14:00, iar premiile se vor acorda pe 29 Octombrie 2011 la Violeta’s Vintage Kitchen.
Castigatorii vor primi detaliile pe e-mail.
Concursul s-a finalizat! Iata si lista castigatorilor (castigatoarelor, mai exact) 🙂
Lia Belascu – 12 voturi
Adriana E. – 11 voturi
Andreea Guramulta – 9 voturi
Felicitari si va asteptam maine, 29.10.2011, ora 14 la Violeta’s Vintage Kitchen.
Multumim tuturor celor care au participat la acest concurs si celor care l-au facut posibil!
PS
Pe scurt, evenimentul s-a desfasurat intr-o atomsfera destinsa si distinsa. Am publicat si interviul de final de concurs cu cei doi Alex si Violeta – LINK.
Frumos concursul desi marturisesc ca nu stiam prea multe despre Alexandru Tomescu si nici cu Paganini nu eram prea familiarizata 😛
Sper sa nu radeti dar mie mi-a venit in minte MUSTUL baut in aer curat langa via din curtea bunicilor bunicilor,putin acidulat si foarte vesel 🙂
A fost odata ca niciodata un bucataras pe nume ….Paganini. Locuia intr- o casuta din lemn undeva pe marginea unui lac . Asa incat, asezat pe veranda din fata casei putea privi de dimineata pana seara cum lacul isi legana rasfatat undele verzi , adanci, misterioase.
Padurea salasluia tacuta incercuind cu bogatie casuta de lemn si doar lacului ii lasa loc suficient sa se rasfire cat dorea. O pajiste linistita se intindea precum un covor de la casuta bucatarasului pana la picioarele lacului.
Un capriciu se auzea strapungand linistea locului, arcusul intepa aerul, vibratiile muzicii confereau magie locului.
Bucatarasul Paganini prepara un capriciu, ultimul, al douazecisipatrulea.
Din camera de studiu un parfum muzical isi imprastia aroma nu doar in casa ci si mult in afara ei.
Din bucatarie venea un alt miros de paine calda si de peste .
Pe masa din lemn masiv din bucatarie o lamaie mare si galbena statea la sfat cu patrunjelul. Un peste mare dormea cuminte intr-un platou. Era pregatit pentru cina. Pestele tocmai fusese fiert intr-o companie onorabila de morcovi, telina, radacina de patrunjel, ceapa, foi de dafin si cartofi.
Acum, din pestele mare si alb s-au taiat fasii lungi care au fost apoi asezate in forma de spirala intr-o farfurie. Peste ele s-a turnat un sos galbui facut din galbenus de ou, un pic de unt, zeama de lamaie, sare si piper.
Acum pestele nostru imbracat cu sosul ca si cu o hainuta primeste si insotitori : bucati de cartof fierte, asezate cu atentie sa nu deranjeze , ornate cu patrunjel verde, proaspat si parfumat langa care se-aseaza sfioasa o floare portocalie din morcov.
Cand totul e gata capriciul 24 si-a stins ultima nota.
Bucatarasul Paganini sta acum pe marginea lacului si-si savureaza cina gandindu-se si intrebandu-se cati oameni oare au sansa sa-si faca atatea capricii pe cate si-a facut el?
E o zi superba de miez de vara. Sunt obosita dupa un urcus serios , am ajuns intr-o poiana, langa izvor. Locul e ideal pentru popas. Scot merindele, fac palmele caus si beau o gura de apa rece si limpede. Admir cerul incredibil de albastru, norisorii albi, fluturii…Putin mai incolo am zarit si desertul: niste boabe de smeura pe care le voi culege mai tarziu. Dar mai stau sa ascult susurul apei. Doamne, cata frumusete! De merinde am si uitat, chiar nu mai conteaza.
Ascult muzica pe un fotoliu si alaturi am o ceasca de ceai aburinda cu un fursec alaturi ,toate acestea sint perfecte pentru o zi minunata.
Duminica pe canapea.
Duminica ne trezim cu calm. Facem totul cu ritm de incet si foarte incet. Relaxare. Si cand foamea incepe sa bata la usa, aruncam un ochi in frigider si cu ceea ce gasim, improvizam. Singurul ingredient care nu poate sa lipseasca este o paine rotunda traditionala – cu coaja aspra si greu de mestecat – nici prea mare si nici prea mica.
Sandwich cu hamburger, salata, praz si ketchup facut in casa.
Carne tocata (vita, pui, porc…orice avem in casa) cu o lingura de patrunjel tocat marunt, un ou, sare, piper si pesmet. Amestecati bine toate ingredientele, faceti un hamburger pe care il coaceti in tigaie cu un fir de ulei. Langa hamburger, sotati inelele sau bastonasele de praz pana cand devin aurii.
Pentru ketchup: un pahar de suc de rosii, o lingurita de zahar, o lingurita de otet, un varf de sare, un varf de piper, 2 picaturi de sos Worcester si condimente pe gustul fiecaruia (oregano, busuioc, cimbru..etc).
Taiem painea in 4, si un sfert il „umplem” cu salata, hamburger,praz si ketchup.
comentariul meu se citeste cu muzica in fundal.
oh!m-a sunat,trebuie sa ajunga!repede,sa pun si zaharul pudra deasupra,sa aranjez un pic,vine,se aud pasii,suna.Vede masa,se spala repede,se aseaza,serveste.Nu ma priveste,doar manaca,nu-mi zice nimic,mananca.Inima mea sare,se uita la mine si iar mananca,cat chin la mine.Da,se uita pe fereastra,gusta si vinul ,cu ochii la mine.Emotii.Se ridica de la masa,ma priveste-buuna manacare,foarte buna!oh,cerule i-a placut!Toata emotia si zbaterea mea e in placinta mea cu mere si nuci macinate,amestecate bine amandoua si cu zahar si rulate in aluat subtire,de mai multe ori.E reteta bunicii si o mancam cu drag.Si lui ii place iar aburii mirositori ne inconjoara.
O dimineata partial innorata de toamna… el in curte aduna frunzele galbui cazute pe aleea din fata… ea la geamul din bucatarie… privindu-l… se intoarce catre masa ei unde o patura de faina adapostea un aluat pregatit sa fie framantat de mainile ei albe si tinere, gata sa devina o paine pufoasa. Incepe sa framante, la inceput usor si apoi din ce in ce mai puternic, simtind fiecare particica din aluat cum ii patrunde printre degete, incercand parca sa prinda diferite forme si fugind de mainile-I asupritoare. Arunca un ochi catre fereastra ca s ail poata repera pe el cu privirea, insa nu il zareste… isi intoarce privirea catre aluatul ei rastalmacit de degetele-I fine, cand deodata simte cum 2 maini puternice ii cuprind mijlocelul subtire si o strang cu sete… era el, care isi pune mainile peste ale ei… modeland impreuna ceea ce avea sa devina cea mai buna paine pe care au gustat-o vreodata… fiind rodul dragostei lor…
Frumos concurs, felicitari! 🙂